2. Încadrarea în contextul temporal
Schimbări administrative
Începând din secolul al XV- lea, când apar primele atestări ale satelor care sunt astăzi în comuna Ipatele și până în anul 1950 așezările de pe Valea Vilnei (Velnei) și Șendrenii (Bacul) care au fost parte din fostul ținut al Vasluiului. Din 1968 comuna Ipatele depinde de administrația ieșeană. Inițial, între 1864-1871, comuna Ipatele era formată din satele: Ipatele, Slobozia-Mogoșești și Șendreni. Comuna a fost desființată de câteva ori între 1875-1887, 1906-1908 si 1929-1931. Componența actuală a comunei datează din anul 1954, cu excepția unei singure modificări, din anul 1963, când Slobozia nu mai este considerat sat aparte, fiind înglobat în satul Ipatele. În anii când satul Ipatele nu a fost reședintă de comună el a trecut în subordinea administrativă a comunelor Borăști (1875-1887 și 1906-1908) și Negrești (1929-1931).
Evoluție:
În componența comunei Ipatele intră satele: Ipatele, Cuza Vodă, Bacu și Alexești
Alexeștii
Un uric redactat în cancelaria de la Suceava a lui Ștefan cel Mare, datat 1493 ne transmite informații prețioase pentru începuturile acestei așezări de pe Vilna.Acum voievodul întăreste o vânzare a unui sat de pe Vilna, „anume unde a fost casa lui Alexa". Vânzătorii și cumpărătorii erau rude, veri de gradul al doilea, toti strănepoți ai panului Negrea. Moșia fiind dată de pan Negrea, vornic în sfatul lui Alexandru cel Bun, menționat între anii 1401-1429, unul dintre cei mai puternici boieri din primele decenii ale veaculuial XV-lea, stăpân peste aproape 20 de sate din Moldova, fiul sau Alexa, stabilind el însuși hotarele moșiei cu semne menționate în acest document: „începând de la Vilna, de la plop, și la movila de la Mogoș, apoi drept la marginea pădurii, la Movila Mare și drept la stejar și la pădurea Delenilor [probabil greșeală, în loc de „pădurea cornilor"], și drept la Vilna, la plop". Satul Alexești nu mai este menționat, după anul 1497 timp de 120 de ani, dintr-un motiv menționat într-un ispisoc de la Radu Voievod, din 30 iunie 1617, soția vornicului Grigori, ocina sa, a treia parte din a treia parte a moșiei și o a șaptea parte dintr-o jumătate a moșiei Francioacii [Frenciugii]. Partea din Alexești, cu vad de moară în pârâul Vilnai și cu loc de prisacă, fusese cumpărată, cu ispicos de la Alexandru Voivod [Lăpușneanul] de Toader Groza de la un Andrabus cu 180 de zloți tătărești. Un zapis de cumpărătură, din 4 ian. 1636 întărit cu un ispisoc slavon de către Vasile [Lupul] voievod; monahia Irina, cneaghina lui Ilea setrar, vinde a noua parte din jumatate de sat, clucerului Lupu Prăjescu, cu 20 de zloți bătuți.
Borăști (Cuza Voda)
Din anul 1929, vechiul sat Borăști a fost denumit, oficial și onorific, fără nicio justificare istorică, din motive "estetice" Cuza-Vodă. Menționat mai târziu decât celelalte sate din comuna Ipatele, abia în anul 7105 (1596 sept 1). Se poate presupune că un uric pierdut, de stăpânire asupra întregii moșii, a trebuit dat unui strămoș al răzelilor, probabil în sec XV. Nu este exclusă o veche stăpânire la Borăști a panului Negrea, fiindcă numele Rapodei, afluent al Vilnei, pe care este așezată vatra actuală a satului, pârâu numit anterior Robota, este în relație directă cu numele unui nepot al lui Negrea, fin a lui Alexa, acel Robota, menționat în 1493 la Alexești. Aceasta deducție conjuncturală este confirmată prin mențiunea din 1622 august 21 a unui uric vechi de la Ștefan Voievod și a unui zapis de la Petru Voievod [Rareș sau Șchiopul ?], pe care un anume Valialba și cu vara sa Varvara le amanetau fiilor celui dintâi.
Chiujdeștii
Fostul sat Chiujdești, dispărut după anul 1831, când mai era așezarea locuită, s-a format, probabil în veacul XV, pe o mosie proprie, situată între moșiile Alexești și Mogoșești. Nu este însă exclus ca moșia Chiujdești să fi fost în secolul XV o parte a moșiei Mogoșești fiindcă în hotarnica moșiei Alexești din 7 martie 1493 era menționată movila lui Mogoș. Satul vechi va fi fost situat pe platoul dealului de la vest de Frenciugi, la obârșia pârâului Vascaneasa. Toponimele Chiujdești și Chiujdeni sunt derivate din nume de persoana Chiujde, foarte probabil de origine maghiară (kuzdo=luptator). O altă etimologie, probabil un slav „cuzde"- străin, pus uneori însă în relație eronată cu Chiujdeni. Primul document păstrat al Chiujdeștilor, un uric slavon de la Petru Voievod [Șchiopul], datează din 12 noiembrie 1579, când domnul întărea unui Simion cumpărarea unor parți din satul Mogoșești și Chiujdești de pe Vilna.
Mogoșeștii (Ipatele, Slobozia și Halița)
Al 12-lea document intern moldovenesc, cunoscut până în prezent, este un uric de la Alexandru (cel Bun) voievod, din 1 sept. 1400. Voievodul dăruiește boierului Mogoș, pentru slujba credincioasă în serviciul părinților domnului [Petru al II-lea Mușat] și apoi al emitentului însuși, „un sat pe Vilna", căruia i se descriau hotarele: „din obârșia Vilnei purcede paraul în jos pâna la plopi, apoi de la plopi, drept peste campu, pan-la stejarei, în marginea dumbrăvii, de la acei trei stejărei drept la radiu, și în marginea radiului, la movila, și de la movilă, pe culmea dealului, pân-la poiana, iar de la poiana, pe Dealul Mare, pân-la obârșia Vilnei". Unul dintre fiii lui Mogoș de la Vilna ar putea fi Vlasiu Mogoșescul, spatar în sfatul lui Ilios voievod în anii 1435 și 1436. Un altul, cert, a fost Grozav, „fiul lui Mogoșel de la Vilna", care, la 5 martie 1438, vindea partea sa jumatate de sat „la ...Mogoș de la Vilna" (sau „al lui Mogoș de la Vilna"), Neagăi, soția panului Giurgiu Piatra, atunci probabil văduvă. Este evident că cealaltă jumatate a satului lui Mogoș, nevândută în 1438, este aceea ce îi va fi întărită în 1464, de către Ștefan cel Mare lui Manea Mogoșescul, care era, probabil, fiul lui Vlasiu. Abia acum apare numele satului: „Mogoseștii di pe Vilna". În anul 1579 noiembrie 12 Petru [Șchiopul] voievod întărea unui Simion jumatate din satul Mogoșești și jumătate din Chiujdești, cumpărate de la Toma vatag. Prețul era de 140 de zloți tătărești. O parte a moșiei Mogoșești era în vremea lui Petru [Rareș] voievod a lui Ion Boldea. Acest Boldea moștenea jumătatea lui Manea Mogoșescul. La 11 apr. 1586, Costin și Gheorghe, fii lui Dumitru, nepoții lui Ion Boldea, vindeau cu 80 de sloți tătărești partea bunicului lor unui Ion și surorii sale Magda. Rezultă că jumatate din Mogosești, a lui Manea (1464) a rămas în stăpânirea descendenților săi, răzeși în veacul al XVI-XVII, în timp ce jumătatea Neagăi lui Giurgiu Piatra (1438) a fost vândută ulterior, ajungând la Ilica, strămoașa celor din 1579. De aceea răzeșii din Ipătești, urmașii lui Simion din 1579, vor stăpâni parți din jumatatea de sus a moșiei Mogoșești, unde s-a format cătunul lor, nucleul satului actual Ipatele. Reținem dintre daniile de la sfârșitul secolului al XVII, pe aceea din 17 octombrie 1689,când Apostol Ipate dădea mănăstirii Cetățuia, cu prilejul călugăririi sale, un loc de prisacă din Dealul Mare, și pe aceea din 8 decembrie 1688. Atunci, când același Apostol Ipate dăruia mănăstirii partea sa, moștenită de la tatăl său Simion Ipate, care era „pe apa Vilnii". Al treilea cumparator în Mogoșești a fost spătar (apoi voievod) Gheorghe Ștefan.
Ipatele
Vechea așezare a Mogoșeștilor, de după anul 1400, din locul numit Siliștea, a dispărut prin vânzările răzeșilor de la sfîrșitul veacului XVI. Pe partea de moșie cumpărată la 12 mai 1579 de acel Simion [Ipati] s-a format, prin roire, un cătun al urmașilor săi, asa cum se întampla, de regulă, pe proprietățile răzeșilor. Nucleul viitorului sat, format din gospodăria fondatorului și din case ale copiilor și ginerilor săi. În planul moșiei Mogoșești care reprezinta situația în anul 1715 sunt reprezentate două case ale lui Ștefan Ipate, una în partea de nord a Gavanului și alta în Fundatura. Mai jos, pe terenul din jurul casei parohiale actuale erau atunci "casele neamului Ștefan Ipate".
Slobozia
Nu există informații despre momentul în care comisul Costachi Burghele a devenit proprietarul unei părți din moșia Mogoșești pe care s-a format în primele decenii ale sec al XIX lea o slobozie, sat al unor bejenari sau al unor oameni aduși de boier și așezați cu învoieli avantajoase pe mai mulți ani, până când iși întemeiau gospodarii. Unii dintre acestia erau tiganii proprietarului.
Satul numit Slobozia, exista în anul 1820, cand s-a facut prima catagrafie românească.
Halița
Fostul sat Halița, din comunele Borăști (1876-1887, 1906-1908) și Ipatele (1887-1906, 1908-1925 și 1931-1939), dispărut prin înglobare administrativă (1939) în satul Ipatele și rămas astăzi un cătun cu 4 gospodării a fost o așezare veche. În 1889, aici trăiau 13 familii cu 67 locuitori.
Petreștii
Fostul sat Petrești, dispărut ca unitate teritorială încă din 1956, prin înglobare în Slobozia, și, efectiv, în ultimele două decenii, prin risipirea celor din urmă gospodării ale familiilor Carp, Diacolu, Morcoteti și Suiu. La 1 iunie 1472, Ștefan cel Mare întărea o donie din hotarul satului Petrești. Un Petru Vilna, dăduse nepoților săi, Lazăr și Baloș, a treia parte din satul sau, „din Petrești, pe Vilva, mai jos de paraul Cornilor", ca să iși întemeieze sat.
