Despre comuna Ipatele, comuna Iași

Încadrarea în contextul geografic
 
În vechime, satul Ipatele s-a numit Mogoșești și a făcut parte din Ținutul Vaslui. Prima atestare documentară datează din jurul anului 1400. Nu există date precise cu privire la existența aici a unui lăcaș de cult, dar acesta trebuie să fi existat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, din moment ce la anul 1774 erau doi preoți și doi diaconi în satul Valea lui Ipati.

Biserica de lemn din Ipatele a fost construită în anul 1805 de către răzeșii din localitate, în cimitirul aflat la baza dealului de la marginea satului.  

Obiectele geografice cele mai importante pentru geografie și toponimie sunt râurile și pâraiele. Ele au și numele cele mai vechi, care au apărut cu mult înaintea atestărilor documentare. Teritoriul comunei Ipatele este străbătut de Stavnic, Ușita și Vilna, pâraie cu nume slave, de la începutul mileniului al doilea. Un nume vechi românesc, este Dealul Mare, cel mai important oronim din zona, atestat în anul 1400. Urmează, ca vechime, numele satelor Mogoșești, Petrești, Alexești, Halița, Chiujdești, Borăști și Șendreni, toate derivate de la nume de persoane.

Vestigii arheologice

Teritoriul comunei Ipatele a fost cercetat arheologic în anii 1978-1981, de Aurel Rusu, și în 1983 de Marcel Tanasachi. Informațiile au fost ulterior regrupate și cercetate adăugându-se și câteva știri mai vechi și o mențiune despre un tezaur cu 171 monede de argint, fără nicio precizare despre locul descoperirii și datarea pieselor componente.